God Hates Us All

Aceasta dimineata se pare ca are un gust amar, caci atunci cand se trezi, Stefan nu o gasi nicaieri pe Dana. O cauta prin tot apartamentul dar in zadar. Tot ce lasase in urma era un bilet pe frigider. Se pare ca il scrisese in graba caci nu intelegea fiecare cuvant, dar mesajul era destul de clar “Imi pare rau. Nu este vina ta, dar eu nu mai pot sta. Nu ne mai putem vedea niciodata. Incearca sa uiti ce s-a intamplat. Am fost o proasta, si probabil te-am ranit nespus, dragul meu, dar te rog sa ma ierti.” Pe fata lui Stefan aparu un zambet tamp si privi in gol pentru cateva minute. Se pare ca Dumnezeu il ura foarte mult. Intai a murit Ana iar acum Dana este de negasit. Dar i-a ajutat pe saraci, si-a spus rugaciunea in fiecare zi. A fost un crestin bun. De ce aceasta soarta cruda? De ce? Furios isi blestema zeul atotputernic. Nu ii pasa de consecinte. Poate sa ajunga in iad. Poate o va intalni pe Ana, e sigur ca este in iad caci nu a fost o crestina prea buna, a fost chiar usuratica cateodata, dar nu asta conteaza, zeul lui l-a tradat si va trebui sa plateasca pentru asta. Nici o icoana nu va mai ramane pe perete. Nici macar una. El nu merita sa fie preaslavit. Nu dupa ce i-a facut. Se simte atat de tradat. Ingenuncheaza in mijlocul camerei langa un morman de icoane sparte si cruci rupte si urla. Urla catre zeul lui. “Nu te mai vreau!!Vreau sa pleci!” Se ridica incet si se indreapta spre usa. Se simte liber acum. Se va duce intr-un bar si va uita de Ana si de Dana. De Dumnezeu si de comportamentul lui marsav. Va uita de tot.

~ de gucci_boss_69 pe iulie 12, 2007.