Suna acum…

A trecut deja un an de la moartea dragei lui iubite, Ana. Amintirea ei inca ii bantuie noptile reci si lungi, dar Stefan este puternic si poate trece peste tot, desi se mai trezeste noaptea transpirat si tipandu-i numele. Nu mai are somn dupa aceste cosmaruri. Isi ia o bere si se uita la teleshopping. De fiecare data. Se uita pana dimineata la 6 cand e timpul sa plece la servici. Toata ziua se gandeste la acel set de cutite cu taisul ascutit sau la acel storcator de fructe usor de utilizat. Cat si-ar dori asa ceva, dar niciodata nu poate suna. Se opreste cand este pe cale sa ridice telefonul. Nu are curaj. Stie ca Ana detesta teleshopping-ul. Nu o poate trada. Dar vrea sa o uite. Are nevoie de acel set de cutite. Are atata nevoie. Cutitele lui nu taie deloc. E un chin sa-si faca un sandwich.

Simte ca aceasta va fi seara cea mare. Acum va suna. In sfarsit. Prezentatoare ii spune neincetat “Suna acum, ca sa ai parte de aceasta fantasmagorica oferta.” Si va suna. O da! Va suna. Incet formeaza numarul, apasa pe tasta “call” si gata.. Este in direct! Ce moment fericit. Se simte parca atins de ingeri. Setul de cutite este acum al lui. Doar al lui.

Inchide telefonul… E tot transpirat. In sfarsit a facut-o. Dar oare ce ar fi zis Ana daca ar fi fost aici? Ce ar fi zis? Incepe sa planga. Se imbratiseaza singur si plange. Plange ore intregi.

~ de gucci_boss_69 pe iunie 22, 2007.