Insula avea puteri neimaginate pana acum de un simplu muritor. Locke strabatuse fiecare centimentru si atinse fiecare frunza. Puterea pe care o avea era nemarginita, poate prea mare pentru el. Profetia spunea ca doar un muritor si un reptilian o pot controla, dar singurul reptilian pe care il stia era Stefan, iar acesta era mort. Ceilalti reptilieni aveau anusurile insangerate si salasluiau acum in infernul numit Hades. Marele general Shaolin domnea peste ei cu un pumn de fier si cu o mataranga miraculoasa cu puteri supranaturale din a saptea dimensiune.
Vantul ii mangaia chelia maretului John Locke in timp ce se gandea la urmatoarea lui miscare. Oare Jacob ce ar fi facut acum? Totul parea atat de pustiu. Pana si fiorosii ursi polari se simteau tristi si o ardeau emo. Trecuse atata timp de la marea batalie cu reptilienii ca amintirile pareau incetosate si fara sens. Locke isi aprinse o mahoarca si incepu un monolog foarte interesant.
“Maretule Jacob, da-mi un semn. Am nevoie de ajutorul tau. Sunt singur pe aceasta insula si nu ma pot bucura de puterea ei. Singur sunt neputincios in fata EI”
“Maretule Jacob, voi sacrifica un tzap in cinstea ta. Voi pangari mii de fecioare doar pentru un semn.”
“Maretule Jacob nu ma lasa sa ratacesc prin desert.”
Cand se pregatea sa trimita un alt elogiu spre maretul Jacob frunzele se miscara si din jungla aparu un umanoid cu fata acoperita de o gluga.
“Urmeaza-ma” spuse acesta cu un ton extrem de misterios ce il facut pe Locke sa-l urmeze.
Pasind pe urmele lui, Locke se infunda in jungla, in locuri pe care nu le vazuse pana acum. Totul parea atat de nou si de fantastic. Oare cine este acest personaj misterios?
“Unde mergem?” rosti John.
“Cel ce urmeaza nu intreaba destinatia. Cel ce traieste nu intreaba de ce este viu.”
Cate vorbe pline de inteles isi spuse Locke si fara sa mai rosteasca nici un cuvant se lasa pe mana strainului.
Intr-un final ajunsera in fata unei statui, ce reprezenta un reptilian, facuta din smarald si platina. Reptilianul avea un pocal stralucitor in mana faurit din platina pe care scria “Crunk”. Locke studiase istoria reptilienilor si stia ca din acel pocal reptilienii beau sangele umanoizilor.
“Am ajuns. A venit timpul John Locke. Un nou pericol ne pandeste.”
“Cine esti?”
“Nu ma cunosti, Locke?” spunand aceste cuvinte strainul isi dadu jos gluga iar Locke inmarmuri.
“Sunt Stefan, regele reptilian si te voi ajuta sa controlezi puterea mareata a insulei.”
